Florin Costea vrea să revină repede pe teren

Pînă sîmbătă nu mi-am imaginat cum va arăta Universitatea Craiova fără Florin Costea, căci el a devenit în aceşti ani noul simbol al echipei. Sînt mulţi jucători din lotul actual la care ţin şi pe care-i preţuiesc pentru felul lor de a fi, ca oameni, nu numai ca fotbalişti, dar parcă Florin are ceva aparte.
E de ajuns să vadă cineva mesajele trimise de suporteri pentru a înţelege că Florin nu mai este doar un foarte bun fotbalist, ci şi microbul acela care-i face pe oameni să se închine mereu zeului fotbal!

«Copilul meu, ajungem imediat la tine»

În holul Hotelului “Cristal Palace” din Bucureşti l-am auzit pe Adrian Mititelu vorbind la telefon cu cineva: “Copilul meu, ajungem într-o jumătate de oră la tine” şi imediat a dat semnalul de plecare. L-am întrebat pe Cristescu unde mergem şi bucuria a fost imensă: îl vom vizita la spital pe Florin!
Văzut din afară, Spitalul Sf. Ioan nu are nimic special, însă am aflat că aici lucrează dr. Filipescu, care ar fi cel mai mare specialist în genunchi din Europa. În hol, cîteva aparate de filmat arătau că presa sportivă era cu ochii pe Costea şi apariţia lui Mititelu parcă i-a trezit din aşteptare pe gazetari, care habar nu aveau de această vizită.
Cele cîteva etaje au scos sufletul din mine şi abia cînd am ajuns în faţa salonului lui Florin mi-am dat seama că puteam foarte bine să urc cu liftul!

Ada Nechita şi Dacian Varga, alături de Florin

Rezerva lui Florin era una simplă, dar imensul buchet de lalele de pe masă parcă o făceau mai impunătoare. Pe partea dreaptă a încăperii erau două paturi şi în cel de la fereastră era întins Costea, cu piciorul stîng imobilizat într-un bandaj special, pe care, cu siguranţă, toţi l-au văzut la televizor. Alături, pe pat, era laptop-ul său, de care nu se desparte nici o clipă, iar în colţul salonului cele două cîrje, singurele obiecte care ne arată că Florin are o problemă foarte serioasă.
Pe un scaun, lîngă patul lui Florin, era o blondă foarte frumoasă. Mi-am dat seama că nu putea fi decît Ada Nechita, extrema dreaptă a României şi a Oltchimului, declarată cea mai frumoasă handbalistă a ultimului turneu de la Campionatul Mondial. Cei doi mari sportivi sînt prieteni de cîtva timp şi, iată, viaţa le încerca sentimentele într-o situaţie dramatică.
În picioare, un alt chip cunoscut: Varga, fotbalistul Rapidului, echipa cu care Universitatea avea să joace peste numai cîteva ore! Ce ciudăţenie, cei doi ar fi trebuit să fie în teren, ca adversari, numai că viaţa i-a pus pe amîndoi în situaţia de a vedea meciul la televizorul atîrnat pe peretele din rezerva lui Florin!

«Ai putea să te însori acum, că ai mai mult timp liber!»

Adrian Mititelu s-a aşezat pe marginea patului şi cît am stat acolo i-a mîngîiat permanent piciorul accidentat. Florin ne-a spus că acum nu mai simte nici o durere şi că abia aşteaptă ca, în cîteva zile, să plece acasă. De altfel, chiar în acea zi făcuse cîţiva paşi, ajutat de cîrje. Ştie că operaţia i-a reuşit, însă ştie la fel de bine că recuperarea este cel puţin la fel de importantă. Cînd Mititelu i-a spus că, dacă va respecta indicaţiile, ar putea prinde începutul campionatului viitor, ochii lui Florin parcă s-au luminat:

“ - Ar fi prea frumos să joc iar în septembrie!
- Totul depinde de tine acum.
- Şi unde trebuie să fac recuperarea?
- Eu zic să pleci în America, şi aşa nu ai văzut-o, zice Adrian Mititelu.”

Florin rîde şi priveşte şăgalnic spre Ada. Mititelu plusează şi spune:

“ - Acum, că ai mai mult timp liber, ai putea să rezolvi şi problema căsătoriei!”

Toată lumea se amuză şi Ada roşeşte, emoţionată, uitînd o clipă că o aşteaptă în curînd un meci important cu Oltchim. Ca s-o ajutăm o întrebăm dacă e adevărat că este din Băileşti şi marea sportivă preia “pasa”, povestindu-ne cum a ajuns la Vâlcea.
Cînd Adrian Mititelu a schimbat cîteva cuvinte cu Varga am profitat de ocazie şi l-am întrebat pe Florin dacă a citit mesajele citorilor:

“ - Da, pe toate, şi le mulţumesc tuturor!”

Un televizor şi o lacrimă

La plecare, toţi l-au îmbrăţişat pe Florin şi mi s-a părut îngrozitor de ciudat că noi mergeam la stadion, la meciul Universitatea - Rapid, iar Florin Costea trebuia să rămînă acolo, întins pe patul de spital, cînd locul lui ar fi trebuit să fie exact în acea arenă din Giuleşti, unde echipa lui avea să facă un meci memorabil! Într-o secundă, mi-au trecut prin faţă fazele din meciul trecut de pe Giuleşti, cînd Florin marcase două goluri şi-l crease pe cel de-al treilea, înscris de fratele său.
Înainte de a închide uşa salonului, m-a uitat la televizorul de pe perete, apoi la Florin, întins pe pat şi mi-am închipuit cum va reacţiona dacă Universitatea va înscrie.
Am plecat de la spital cu o mare tristeţe în suflet, dar şi cu bucuria că Florin trecuse peste momentul greu de după accidentare.

La începutul meciului, după cum ştie toată lumea, colegii au purtat un baner prin care îi transmiteau lui Florin solidaritatea. Sînt sigur că în acel salon din care abia plecasem, ochii lui au lăcrimat.

Aşa, ca un semn de magie, m-am gîndit că şi golul senzaţional al lui Gângio a fost înscris cam din poziţia preferată a lui Florin Costea. Poate că, într-un fel, amîndoi au lovit mingea aceea norocoasă!