
“Ceea ce trebuia demonstrat”. Acesta a fost dictonul sub care Universitatea a evoluat şi s-a impus pe terenul Rapidului în data de 23 mai 2009, în etapa a XXXII-a a campionatului trecut.
Atunci, Craiova s-a metamorfozat într-o săptămână şi a reamintit de momentele când se ţintea foarte sus cu speranţele în 2008 - 2009. Brigada bulgară, ce nu inspira încredere de la nume, naţionalitate şi până la look, a condus meciul mai bine decât 10 tudori sau balaji, chiar dacă penaltiul s-a văzut şi din sufrageria de unde Copos nu prevedea scufundarea Giuleştiului. Jerry l-a preferat pe Njock din primul minut, iar acesta nu a dezamăgit, rezistând la un nivel bun mai bine de o oră. Camerunezului i-a lipsit şansa, după cele patru tentative de a marca ale sale tabela rămânând la fel ca la început. Două dintre ocazii, în partea secundă, au încheiat faze-spectacol, create de Wobay şi Prepeliţă, după ce aceştia s-au distrat cu Perjă şi Constantin, demarând un concurs de centrări cu exteriorul pentru Njock. Stoica a jonglat cu distanţele şi a fost mai aproape de gol de la 35 de metri decât de la 11, transversala lui Andrade tremurând imediat după pauză mai abitir ca şinele Grantului. Chiar fără gol, jocul a fost mai mult decât captivant, ambele echipe fiind preocupate să arate cât mai mult fotbal. Oamenii lui Hizo au avut porţia lor de ocazii, însă Bornescu a apărat tot, chiar şi când le-a oferit el însuşi o şansă în plus lui Djalovic şi Spadacio. Când au dispărut însă mijlocaşii centrali Lazăr şi J. P. Andrade, pentru giuleşteni au început problemele, deşi dădeau senzaţia că forţează mai mult deschiderea scorului. Paradoxal, Craiova a marcat atunci când a cedat oarecum iniţiativa. Au apărut însă spaţiile pentru Costea, care a speculat partea lui Maftei, epuizat după sprinturile în jumătatea noastră şi lăsat fără dublaj pe final.
O deviere venită din senin cu capul l-a eliberat pe golgheterul Ştiinţei spre poarta lui Andrade, transformat din călău în victimă. A urmat peste câteva minute sprintul irezistibil al lui Prepeliţă, MVP-ul meciului din Giuleşti, iar Costea a arătat prin execuţia de 2-0 şi prin gesturile ulterioare că meciul se încheiase. Nu s-a fluierat însă până când şi mezinul a apucat să-şi facă de cap. Servit frăţeşte de Florin, care l-a panicat pe Andrade definitiv, Mihai a dat semnalul plecării fanilor giuleşteni şi al sărbătorii în rândul oltenilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu